dorianhodorogea.ro
Data: 23-25 aprilie 2011
Locatie: Masivul Iezer-Papusa
Participanti: Flory, Andra, Vlad, Dorian
Avand un weekend prelungit, si pentru ca se anunta o vreme superba, am hotarat ca anul acesta pastele sa il petrecem intr-un loc mult mai linistit si ferit de nebunia orasului. Am ales astfel sa mergem pentru 3 zile in masivul Iezer si sa facem mare parte din creasta.
Am plecat sambata de dimineata, drumul a fost frumos, liber si destul de scurt pana la cabana Voina. Aici am lasat masina, ne-am pus rucsacii in spate si am plecat pe drumul de masina ce apoi s-a transformat in poteca. Am urcat prin padure, un drum lipsit de zapada ce credeam ca nu se mai termina, pana am ajuns sus pe platou unde se mai observau pete de zapada. Ajunsi la refugiul Iezer ne-am instalat am ciocnit ouale colorate si ne-am bagat in sacul de dormit. Refugiul, din pacate, avea usa deschisa si am gasit putina zapada spulberata in holul dintre cele 2 incaperi. Spre marea mea surpriza nu a fost deloc frig si a doua zi la ora 6, dupa aproape 10 ore de somn, am vazut rasaritul si usor usor am mancat, am adunat bagajele si ne-am apucat sa urcam. Am ales varianta directa, am trecut pe deasupra lacului pe care nu l-am vazut sau auzit, fiind mult prea multa zapada. Traseul de creasta a fost frumos si destul de inzapezit, in anumite locuri afundandu-ne chiar pana la brau. Marele noroc pe care l-am avut a fost lipsa ghetei si mai ales vremea care a tinut cu noi, cerul fiind absolut senin. Ceea ce a fost putin ciudat, a fost lipsa oricarei urme de pasi pana la jumatatea traseului unde se observau 3 perechi de pasi, doi adulti si un copil, ce probabil au urcat pe la cabana Batrana. Inainte de ultima coborare am intalnit un grup de muntomani ce urcau pana pe varful Papusa , urmand apoi sa se intoarca la cabana Cuca. Au fost incantati sa afle ca noi eram “cei 4” cu care urmau sa stea in camera peste noapte. Din acest punct, unul dintre cateii ce urcau cu ei a preferat sa coboare cu noi, cei drept nici el si nici noi nu stiam ca mai aveam mancare doar pentru seara, sub forma de supa si ceva resturi si mult apreciatul ou vopsit de luni dimineata. Coborarea a fost frumoasa, dar ocolind foarte mult prin padure. Intr-un final, am ajuns la cabana Cuca, care a fost partial renovata, aici multa voie buna si Phoenix ce rasunau in padure, si lumea bine imbracata, noi fiind aproape de tricou dupa o zi de stat in soare. Nu a durat mult pana am terminat mare parte din mancare si ne-am bagat in sacii de dormit, cu bocancii la uscat. A doua zi, ne-am trezit destul de devreme, cred ca mai mult din cauza foamei decat a luminii, si am savurat toti 4, poate cel mai gustos mic dejun (un ou fiert si colorat). Festinul nedurand mult, ne-am intors pe drum, ajungand destul de devreme la masina, stiind ca pe drum ne astepta o masa calda.
Durate:
Refugiul Iezer – cabana Cuca – aprox 12 ore
cabana Cuca – cabana Voina – aprox 2 ore
