Data: 8-9 iulie 2011
Locatie: Piatra Craiului
Participanti: Andra & Dorian
nota: [desi titlul acestui traseu este Braul Cioranga Mare, ulterior am aflat care este braul si l-am facut in http://dorianhodorogea.ro/2011/09/28/2011-september-25-braul-cioranga/
Am plecat vineri seara cu speranta ca va fi mai liber drumul si eventual vom castiga o noapte de somn in aer mult mai curat. Am plecat din Bucuresti pe la ora 7, si surpriza se lucreaza autostrada Bucuresti-Brasov, deci aproape de intrarea pe centura Ploiestiului era o coada de masini de aprox 30min, dupa chiar a fost oki, pana la primele zone cu serpentine unde evident au inceput sa circule camioanele si in felul acesta am ajuns la ora 1 in Plaiul Foii. Ne-am trantit cortul langa drum si am adormit instant. A doua zi undeva pe la ora 7 ne-am trezit, am pornit butelia. Surpriza, butelia, desi mai avea gaz nu avea presiune, sa vedem si partea pozitiva, am carata mai putine lucruri in tura asta, mai ales ca nici apa nu a fost suficienta (fast and light). Pe scurt traseul desi nemarcat e usor de gasit si urmarit cu putina atentie. Ne intoarcem 200-300 m pana la un gard si un drum de caruta care urca usor si trece printr-o poienita ce are in partea stanga la inceput o casa nou construita si in zona de intersectie a padurii o fosta cabana. Atentie, anul trecut am urmat stoiceste drumul de caruta ce a facut stanga brusc, drumul duce tot inainte pana la terminarea poienii. De aici este un drum pietruit prin padure pana la izvorul lui Orlovski. Aici am facut plinul, izvorul avand un debit considerabil dupa o saptamana de ploi. De aici se urca pe un grohotis pana la Malul Galben (daca nu ma insel), unde se urca usor dreapta, o mica saritoare ce apoi duce usor prin padure. La prima intersectie am facut pieptis dreapta si am urcat putin pana la “adapatoarea caprelor”. Un punct de reper ce l-am aflat de la un alt turist ce avea o problema la un genunchi in urma unei glume stupide: dupa “adapatoarea caprelor” se merge pe langa un perete pana in momentul in care se vede un lant ce urca, aici facem stanga si apoi urmam poteca pana la Refugiul Ascuns. Pana aici am facut aproximativ 2 ore. De aici urcam pe langa perete si urmam poteca ce ne duce putin prin padure ca apoi sa facem dreapta la primul grohotis. Aici incepe o serie de saritori si la singura bifurcatie existenta am facut stanga ducand la trecerea prin stanca ce da numele “Valcelul cu fereastra”. De aici am tot urcat pe grohotis tinand usor stanga, pana la un jnepenis des la care am ajuns dupa 200-300m, unde am facut stanga si am coborat urmand poteca. De aici nu mai sunt probleme de urcat sau orientare, drumul ducand sus in creasta. Cea mai mare surprindere a fost ca dupa cateva ore de liniste sus in creasta era o mireasa in mijlocul unui fotoshooting. O miresa blonda si bronzata. Refugiul era destul de gol pe la ora 3, dar noi ne-am pus cortul chiar langa, pentru a evita eventuala inghesuiala ce ar fi urmat. Ne avand altceva mai bun de facut, ne-am culcat in cort unde era mai racoare pana pe seara cand am stat afara in saci pentru a urmari stelele. Nu prea sunt obisnuit sa dorm cu lumina aprinsa, luna fiind aproape plina, cel putin pana in ora 12 cand m-am intors in cort, nu a lasat loc prea multor stele sa sclipeasca.
A doua zi, apa din belsug (1L la 2 persoane) am indesat-o bine in rucsac si am plecat cat mai devreme pentru a ne feri de soare. Am incercat sa abordam in continuare un traseu nemarcat dar nefiind siguri, si nedocumentandu-ne deloc inainte, ne-am intors si ne-am indreptat catre refugiul Diana (drum pe care oricum nu il mai parcursesem). Aproximati o ora am mers pe creasta in soare, timp in care Andra a jinduit la un pepene rosu rece. Am coborat apoi timp de cateva ore pana la refugiul Diana unde ne-am intalnit cu Filip si 2 prieteni ce au fost indoiosati de ultimele noastre guri de apa si ne-au dat din apa lor, oricum mai erau 1-2 ore pana la masina. Drumul a fost chiar placut prin padure, si la masina dupa ce ne-am aruncat rucsacii si ne-am spalat in apa rece de la rau, am mancat o inghetata si ne-am indreptat spre casa in gand la urmatoarea tura din Piatra Craiului.



































Pingback: [2011 September 25] Braul Cioranga | dorianhodorogea.ro
Cineva din prietenii de pa facebook mi-au recomandat acest articol.
Nu am rezistat sa nu-l citesc. E super.
Hey, ai descris [8-9 iulie 2011] Piatra Craiului
exact cum imi place!
O parere destul de interesanta. Chiar ca iti
da de meditat.
Am gasit multe lucruri fara continut pe net, dar articolul tau chiam mi-a dar de gandit.